1

2

3

Forma clasică a lui for

Am folosit instrucțiunea for pentru a naviga secvențial printre toate elementele unei colecții de date.

Adesea este necesar să repetăm un set de instrucțiuni de un anumit număr de ori, similar programării clasice în Pascal/C++/Java, etc.


Analizați programul de mai jos:

double_arrow Execută  hourglass_top Execută

clear    cached    undo    redo

Rezultatul în consolă

done

error_outline

clear

Atenție la sintaxă!

DETALII
Funcția range(final) primește un număr întreg pozitiv ca parametru și generează o secvență de numere, de la 0 până la final-1. La fiecare pas este folosit un element, de la stânga la dreapta, reținut de variabila n, pentru prelucrare.

Forma generală a funcției range este

range(început,final,pas)

Bineînțeles, început (implicit, 0) și pas (implicit, 1) sunt opționale.

Dacă scriem range(1,6), vor fi afișate numerele



iar dacă folosim range(1,10,2), cifrele impare de la 1 la 9 (de la 1, din doi în doi):



Testați!

Mai multe despre range()

Funcția range() întoarce o secvență de date, care are tipul range în limbajul Python. Nu o puteți accesa direct, spre exemplu să o tipărim, ci o putem itera cu for sau while.

Dar... putem folosi conversia explicită spre un alt tip, nu?

Putem crea o listă care să conțină numerele de la 1 la 100 și vom scrie așa:

lista_mea = list(range(1,101))
print(lista_mea)

Variabila lista_mea va reține o listă cu 100 de elemente pe care le putem manipula. Dar hei, lista_mea[0] conține 1, lista_mea[1] reține 2, ș.a.m.d. Atenție la indici!

Cool, nu?

1

2

3

home

list  LECȚII

perm_identity

arrow_upward